mă sui în leagănul dintre
două fire de viață
prins de cer
cu sfori de îngeri
mă fac dintr-odată copil
iar cerul copilăria mea
îmi vin păsările amintiri îndepărtate
se apropie în zbor
apoi îmi cresc atâția copaci pentru ele
iarbă pentru picioarele care
aleargă până la marginea apei
de-aici ies oameni
ținându-se de mâini
și multe săruturi devin mieluți
zburdalnici pe câmpuri
fine pete de culoare sub penelul vremii

mă legăn și râd și zăresc brațele unui bărbat
puternic deschise pentru a-mi cuprinde
toate alintările

un pui de nor îmi șterge imaginile
de pe boltă
soarele oglindă
mă privesc și totul se face
pulbere