înainte de-a îmbrăca tunica dragostei
îmi pun
pupila de privit minuni
zâmbetul ecuator smerește lumina
inspir adânc nevăzutul
deznumărându-mă

timpul cărnii
foșnește în stigmatele cerului
dezlegându-mi arterele

ce sonată cântă venele nopților
când mă strivesc extatic de poarta dimineții