Aș vrea să fim iubiți pentru o vară, mai mult nu pot, nu mai duc
Iar plecări, bagaje, tristeți prin gări scuturate pe jos ca florile după ploaie
Peroane nesătule care se vor ține după mine cu anii precum câinii
Credincioși, degeaba le arunc o bucată de pâine pentru că în ochii lor
Se citește cu totul altceva, se citește: de ce nu mă iei cu tine...
Aș vrea să fim iubiți pentru o vară, atât cât un clinchet de vacanță
La fel ca atunci când în ultima zi de școală închideam cărțile
Și fugeam nebunește pe străzi cu gândul la ce va să vină
Să nu știm nimic dinainte, dacă vom merge la mare sau nu
Dacă nu, ne vom mulțumi cu balta de lângă pădure, cu mici
Zgârieturi, dar cu bucuria săriturii în iubirea noastră ca-ntr-o apă
Adâncă, tulbure, opacă, să luăm o mamă de sperietură și seara
Să ne retragem în cuștile de carne să ne lingem rănile cuminți
Ascultători și tandri să ne împărțim unul altuia ca și cum ne-am da de pomană
Apoi cu mâhnirea aceea mignonă a primei zile de școală să te visez
Cum te așezi lângă mine și stăm așa aglutinați până ne facem bine...
...Până când visul prinde coajă ca dup-o beție - julitură de-o vară