oul minune şi enigmă a lumii
mâna dibace în scop mercantil
îl sparge la un cap şi la altul
atât cât să intre acul seringei
îl goleşte de conţinut apoi
migălos îl împestriţează în fel şi chip
să fure privirea celui ce nu ştie ce vrea

fierte
simplu boite
în virtutea unui vechi obicei
sunt ciocnite în veselie şi râs
de ziua învierii cuvântului batjocorit răstignit...

pe mine oul mereu m-a uimit
sub cloşcă misterios şi tăcut
ca adevărul adânc
e ca un gând sub tâmpla poetului
firesc şi banal ca şi viaţa
dar din ea izvorât
cuvânt să se facă voind
cloşcă e tâmpla poetului
şi pui poeziile lui...

de-o vreme de ce nu mai scrii
mă întreabă un tip
ce să-i răspund
că între atâtea ouă de paşte
mă simt caraghios venind pe tarabă
cu puii mei curaţi
uneori cufuriţi cum sunt ei...