Ziua căzuse pieziș
peste partea ta a patului
cu un colț mai sus,
cu unul mai efemer,
ritmul opac al oraşului
se auzea delirant
ca o cadenţă de fond
prin ermetice simţuri

ploua atemporal
pe acoperişuri
de zinc,
peste odăi suprapuse,
printre idei paralele,

eu îţi măsuram de jos în sus
prelungirea coapselor
pe tavanul de fosfor
încărcat de secrete,
tu îmi prădai vigoarea
ondulându-te sălbatic
în universul acelor
de ceasornic,
teribil de exacte
şi de drepte