Albul cald al strălucirii
Se răsfață la fereastră
Întregind jocul iubirii
Cu o șansonetă-albastră.

Doar pădurea se oftică
De atâta fericire
Când o frunză care pică
Cu-n sărut îi dă de știre

Că-n alai de crizanteme
Și petale de narcise,
Peste pătura cea verde,
Dragostea-și clădește vise.

Violete parfumate
Cu ambrozie cerească
Se apleacă-ngândurate
Când fiorul dă să crească.

Și-ntr-o strânsă-mbrățișare
Care nu se mai termină,
Vine scuza de iertare:
- Primăvara e de vină!..

Autor Dorina Omota

10.04.2019