am vânturat cenușa pecetluind regrete
mi-e de ajuns Lumina ca o consolare
pe țărmul amintirii mai zboară egrete
valul nostalgiei m-ademenește-n mare.

timpul toarce firul melancoliei mele
prin cântec de raze cu tremur șoptit
vioara speranței angrenează stele
între pasiuni fericiri am găsit.

străină de-ntuneric Lunii mă confesez
știe să lecuiască rana din cuvânt
e noapte nu dorm poeme condeiez
pe-un munte poetic îmi iau avânt.

pe pajiști stelare vise mari păstoresc
cu roua ierbii crude setea-mi potolesc.