dacă tot veni vorba
cam cât de tare crezi tu că mă iubești
mă iubești cam cât cerul acesta?

te iubesc la fel doar că puțin mai albastru
îți declaram lihnit de iubire

și dacă aș crede că nu e suficient
crezi că mă poți iubi mai adânc decât copacul acesta?
mă întrebai
din mijlocul codrului

te iubesc cât copacul și mai acut,
cu ghearele înfipte
până la prăsele
până în rădăcina pământului
până la prăpastie
până la cenușă

și dacă tot nu ar fi destul
m-aș ruga
de vreun dumnezeu
de vreun curcubeu
să mă facă din nou
să mă facă din piatră
să mă facă din foc
să mă facă din haos
cu pene albastre