când nopțile nu au culori am coșmare
și-aș vrea să le atârn într-un cârlig
nu dorm și mă gândesc la lumea mare
din care vreau doar splendori să câștig.

regret c-am semănat în lume suspine
și gânduri stranii am ascuns în pădure
dar în urma mea versuri dragi vor rămâne
au rezistat stoic vremurilor dure.

vreau nopți violet cu stele pe tâmple
cu vise mărețe care să se-mplinească
azi izvorul poetic cu doruri mă umple
rog Maica Dumnezeie să mă miluiască.

când versuri se aprind ca niște sfeșnice
îmi luminează calea spre cele veșnice.