freămăt de frunze reci ,
îmi vâjâie vântul prin cărările sufletului
ventricolul drept se zbate în piept ,ca magma unui vulcan ce se trezește la viață

ascult sunetul.ploii ce aduce a toamnă
mă pierd printre castanii acum dezgoliți
departe, departe un tunet tresare și aduce lumină pe cerul miop.

prieten și sfetnic îmi ești tu acuma ,
tu singur pe lume, eu singura iar
avem un destin şi purtam şi un nume
tu timp care trece ,eu om fără leac

degeaba mai strig spre pădure ,ecoul meu doarme
şi toamnei i-e somn,acum mă retrag spre
spre țărmuri departe
s-aud doar frunzișul călcat de picior.