Acolo
unde iarba se ridică după pasul meu,
unde izvorul mă satură de lume devenind însetat de veșnicie;
unde gardul stânelor este doar un portativ,
pentru fluierul păstorului,
unde norii se grăbesc parcă spre tărâmul promis,
unde cântul lebedei e o psaltică odă către creator,
unde toată suflarea se închină și-i ridică slavă Lui,
aici
psalmul este parte dintr-o poezie tămâiată,
pământul este brăzdat de pașii străbunilor mei,
pereții mănăstirilor sînt din rugăciuni întărite
iar vânturile șuieră o litanie învechită.
Aici
Cerurile spun slava lui Dumnezeu
și întinderea lor vestește
lucrarea mâinilor Lui!
Aici!
Chiar aici
este țara mea!