o vreme o să treci tu
în locul meu!

vei pune crinul regal la fereastra înaltă
crizantemele aproape de nostalgii
acolo unde se coc metaforele
nu uita cele câteva boabe aurite
și menta... neapărat pătrunjelul cu levănțică

îmi vei spăla părul în miez de noapte
și-mi vei schimba hainele ca la nou-născuți
vei ține în brațe pisica... făcând un tur-două de forță
nu de alta... dar nu-i place staționatul


te vei așeza ca o linie oblică
pendulându-ți centrul de echilibru
în secunda în care ai fi gata să cazi
te-ai gândi deodată la mine

cel mai greu o să fie – îmi imaginez
cu frazele mele imposibile pline de ascunzișuri și păsări simulând noaptea
pe Dumnezeu însuși năucindu-l măcar uneori


dar ce spun eu?!

cum o să te pui TU în locul meu
atunci când EU mă gândesc la tine?!

ar trebui pentru orice eventualitate să-ți iei
o vestă antiglonț
un paratrăsnet
numai aerul acela drăguț și bleg
al martirului cu personalitate
de bună voie și nesilit de nimeni
săvârșindu-și supliciul
pentru dragostea noastră