niște nori mari de uraniu se întindeau
peste mișcările mele
unii și-au deschis apogeu sau găinării
ori s-au apucat de politică
numai eu dragul meu
te-aștept îngropată într-o stare critică

aproape că te-am lăsat în casă
te-am dat și cu var că erai
atât de obosit și de la oboseală
atât de închis la culoare încât ochii mei
peste tine curgeau
smoală

când eu mi te doream în alb
mai mult decât alb te doream de un alb
bizar cu gust de cerneală
și la sărut cu un pic de iuțeală
dar asta a devenit imposibil orașul meu
dispare de pe hartă face ciroză
arde

apropiații mei tac în tăcerea lor sunt
o aberație altfel spusă
un atac la creație
dar mie
mie nu îmi pasă dacă tu nu vii
dacă tu nu vii mă vei vedea oricum singura
femeie în viață
atât de bătrână în tinerețea ei

singura care se poate-ntreba
ce oameni inumani au dat chibrituri la copii
la copii
la copii și inima mea ar făcea
zoom și toată ființa mea poetică ar ploua

în orgoliu
nu există dor
există doliu
chiar și azi

ai tras plapuma zilei numai de partea ta