va fi un ospăț sideral iubite în pielea ta violetă
a trăi și-a iubi cu piroane ruginind în visele noastre
se trece ora de-a lungul brațelor ca o moarte distilată în sânge
de prea mulți oameni am mâinile ude
și mi-e frig

frâu de ape inorog în artera pământului îmi pasc singur rănile ca pe stele


în orb se tastează claviatura vremii sub pașii noștri aseptici
nu se vrea să se vrea
mâinile nopții grele de absențe ne dor

încătușată în burice lumina îngheață

de la tribună țipăm cât de vast ne e spațiul în care încap
toate galaxiile lumii
tropotim somnambuli pe gaica destinului
nu se încheie nimic între
fantasme și rugă

silaba codată de noi al cărui algoritm l-am uitat
desenează orbită de ceruri

eclipsa vorace pândește-n vertebră