ridic ochii spre ceva care îmi trece deasupra capului
păsările
nu le pot opri
dar cuib niciodată

am reflexe de om neînvățat să iubească
o femeie ca tine
singuratică
în curtea unei biserici unde cresc ciuperci după ploaie
pui hârtie în geam să nu mă vadă lumina zilei
sau vreun sfânt gelos pe faptul că mereu
cunoștința îngâmfă

mergeam la săniuș
din vârful măgurii mă urmăreau lupii
chiuiam de li se oprea inima
învățătoarei
și tuturor celor care m-au lăsat singur

așteptam vești de acasă
cu mânecile prea scurte de cât am cărat apă la morți
să mergi cu gânduri neîncepute altfel
pământul nu ține cont

brusc ninsoarea s-a stins
am găsit două mâini de-ale celor care scăpaseră
de mânia lui Cain
muma mi-a spus cu limbă de moarte
pe vremea mea nu se făcea școală
am două clase
dar am trăit și așa

mie îmi scăpase o lacrimă după timpul pierdut
lumea chemase deja preotul
îi ziceam spaniolul
nu știu de ce dar așa mi-a venit
m-a ciupit de obraz
vrei să-ți visezi soarta ?
îmbracă acest costum din fir de neghină și cere ce vrei
apoi a plecat stârnind mușchiul unui copac
ce ardea
singur

dimineața mă uit în oglindă
niciun semn
din acel timp al răului