ziua care începe
în dreptul paginii proaspăt tipărite
face înconjurul meu... mâna asta de culori
umplută cu fluturi hormonali speriați vii

ignor sentimentul flatării
acea împingere perfidă din realitate
asemenea unor mici invazii
susceptibile să vindece
păstrez emoțiile în palmă

domestic mă întreb
dacă nu am lăsat
ușa descuiată
ceva pe foc
vreo lumină stinsă

acopăr problematica feminină
cu rochie amplă-n semiobscuritate

trec pe Victoriei
depășesc himeric drumuri cu sens unic
toate acele siluete deprimate deposedate la stop
verificându-și prezența în lipsa unui impact major
dând „Again” în virtutea reflexelor condiționate

începe o-repede-călătorie
cu străzi supraaglomerate și hectare de iluzii
culturi de ambrozie... faună alergică nevrozată

în absența cuvintelor
rețin imagini
repet... repet...
cârdul imperfect de cocori... această angoasă
ca pe experiență personală

felul în care o salcie
ratează din nou ritualul autumnal:

imortalizez irevocabila moarte

clopotele încarcă timpul cu figurine obosite de sfinți
toată această trudă a omului de peste zi ca de peste viață
grămezile de cranii rânjind sardonic
la victoriile repurtate cândva de niște străini