îi place să ignore realitatea
nu că ar fi vreo laşă…că s-ar sustrage
poartă ciorapi cu plasă în miezul glaciaţiunii
mănuşi dantelate pălării fără bor [ce-o mai fi şi asta?!]
bea ceai negru se dă cu tuş intensă-intensă privirea
îşi rosteşte cuvintele din vârful umbreluţei sofisticate

intră peste tine dă buzna
cu ierburi îngheţate şi viscol
scutură pânzele de păianjen tusea de astmatic
aprinde focuri în şemineu de la ţigară
desculţă iese în zăpezi
să salveze ultimul rest de vrăbii

pierde minute-n şir
nesfârşite vieţi
să se crucească
în faţa neguţătorului de iluzii

te calcă pe nervi
insistă…insistă
pe clapa alb-negru
cu vedere la grădina cu stradă
necruţătoare îţi lasă găuri în carne
pe moarte fiind îţi iei crucea şi mergi mai departe

pune de cafea nu dă greş
creează sens cu 3 picături de vanilie
şi-o consoană muiată

împietreşte ia chipul pescăruşului
dând vis în vis cu Dumnezeu

mâinile se deschid a carte
Femeie, urzeşte
întâmplare adevărată