ai rămas undeva ascuns
în mormanul autumnal de haine şi frunze
în subiectele pe care le-am decretat: ta-bu!
îmi muşc gândul ori de câte ori treci prin mine
această electrocutare moartă care mă lasă vie

parcă te-aş cunoaşte de undeva!?
mai c-aş rosti, dar mă tem de ridicol!
parcă te-aş fi cunoscut!
hei, cine eşti tu, străine?!

inofensiv epuizat alt-ci-ne-va
într-o cameră zăvorâtă în rând cu lucrurile
pe care ineluctabil trecerea le inactivează

nicio lupă nu ţi-ar putea valida sentimentul!
nicio iertare n-ar şti să atenueze distanţa!

la mine se face continuu dimineaţă!

sau poate că eşti
într-unul din buzunarele pardesiului galben
mototolit… vai! nu pot scăpa de obiceiul
de a face economie la spaţiu!

îţi dau not responding
chiar dacă ştiu că te sufoci
chiar dacă asta omoară în timp
o parte anume din mine

ai rămas undeva ascuns
şi singur
să te pui cu absurdul
redus la un moment dat
la tăcere absolută
de mine.