viața ta trecea nerisipită
prin venele mele
sărutul tău era ca o mușcătură
cu o buză mai rece
cu cealaltă de lavă încinsă
că de aceea te smulsesem dintr-un amurg
ca să-mi trăiești tinerețea
și eu să nu mor în totalitate
când pleci definitiv
în alt sânge

chiar și atunci când respiram
pe pântecul tău
și zorii fulgerau spre mine
a suferință
eu tot mai așteptam sărutul neștiutor
de adio
fiindcă tu voiai să mă strângi în brațe
atât de adânc
fără să-ți pese că fulgii de nea sunt ireversibili
și eu atemporal
pe buzele tale flămânde