aici
roata mare
ieşită din imaginaţia singură
a unui copil pedepsit
pomii de lângă
mai ales frasini
frasini şi sălcii îmbrăcate în silabe amărui
visând la clinchetul globului în copacul aurit
în fapt clopotul trezit în inimi fosilizate!

vrăbii din plastilină tac
înţelepte… numai speriate
în ascunzişul debarcaderului
ivit peste noapte în locul
în care suflete goale au râvnit
o plecare altfel

le-am greşit cântecul
simetria la aripi
asocierea subită de puf-cu-moarte
sau poate Dumnezeu…poate….

încăpăţânaţi
urmând un cod preistoric
intrat sub incidenţa nimicului
ochii mei castanii construiesc
un tunel în care să încapă… să rămână
gesturile tandre… verosimile
ale femeii de la suprafaţă

mă privesc
zâmbesc aproape
cu gura mea desăvârşindu-se
la pronunţarea cuvintelor privilegiate
cu jumătăţile de sens suspendate provizoriu
în toate aceste compoziţii chimice alterate



dincolo

realitatea!

pe care s-o înşfac cu ambele braţe
să-i testez consistenţa muşcând fără de reţineri
să-mi amintesc perfect felul acela în care
cândva într-o jucărie din plastic convinsă
am făcut înconjurul lumii oarbe