fericirea care ne-a înfășurat pașii
într-o ninsoare cosmică
și lumea s-a așezat lângă noi
pe această uliță pașnică

marginile galactice s-au strâns
asemenea unui cort gata să găzduiască
ne-am descoperit
atât de aproape așa de cunoscuți

aristocrați oamenii au trecut
fără nicio grabă
cu jobene înalte și bastoane
întreținând farmecul indicibil al companioanelor de șoapte
chipul lor îndumnezeit purta mireasma
filelor înfrumusețate de pace

atunci am deprins pentru prima oară
cântecul focului înțelept
plânsul discret al pădurii
felul de a rosti al Copacului
erele lui de așteptare luând sfârșit tandru
într-o îmbrățișare

geamurile gălbui ne-au pus la încercare
centrul echilibrului... vulnerabilitatea
o clipă suspendată și dansul ispititor
ne-a ademenit în dâra cu sânge
a roților lăsată de mașinile de epocă

degetele au căutat iluzia căldurii... mirajul
în exilul decretat dincolo de fereastră
vioara scârțâitoare ne-a umplut fețele
de funingine

înghețat, suflul a-mprăștiat intimitatea
din coapsele Dumnezeului rănit