inutil
să măsor oceanul din mine
fără să bifez ore suplimentare știu că arcurile ceasului
sunt vise
uneori țip la dublurile fade sau hâde
ce vor să-ntunece ziua omului
suflec manșetele zorilor
și le spăl în sângele meu iar și iar

mă voi salva
am palmele botezate în rouă
când trezesc lumea

rupând-o din vintre mi-am asumat riscul
de-a descătușa apa din piatră
împănată
de litere uranice
apoi am intrat în Ierusalim

nu am putut calcula cât de înfometată
e lumina
când îmi răstignește carnea
nici oamenii cât mă pisează în oase
după ce m-am uitat îndelung prin toate fețele în oglindă
am lăsat altora
alegerea piroanelor
și asumarea gestului incandescent

inutil
să măsor oceanul din mine
doar visul sparge bulele timpului

acum pot să respir sferic