fără mai nimic sublim
începută într-o doară
în acel minim puseu de luciditate
dintre două amnezii
odată cu episodul benign
al scumpirii țigărilor
al scoaterii de pe piață
a tuturor chestiilor fără potențial biodegradabil

odată cu țipătul real al unui tramvai din plastic
cu figurinele îmbulzindu-se să ocupe un loc
în realitate

!odată cu mine
matinală altfel
privindu-mi în fereastră chipul care a supraviețuit nopții
luându-mă-n serios
cu toate gesturile reflexe primite moștenire
cu locuri comune și răbufniri de identitate
cu estomparea femininității... exacerbarea ei

cu efectul care instituie

ziua asta de marți

care continuă
dintr-o glumă
dintr-un plictis
dintr-o răfuială
poate din acea spaimă ancestrală a inerției estetice
în obstinația firească a unui copil de a vedea lumea
prin ochii pescărușului