peste buze cobor pe autostrada gîtului
la sfîrcurile întărite de cunoștințe și energii arhetipale
frigul a ieșit din iarna asta ca ultima respirație
din pisica lovită aseară de mașină

ai văzut și tu ochii ei lichizi și speriați
în care frica făcuse două găuri negre adînci
ca două cercuri negre pictate pe pînze
din cel mai pur întuneric

inima bate sacadat ca o mașină de scris
paradigma alienare la infinit
degetele umezite în tine atingerile tegumentare
moartea care ne privește de afară prin plastic

suntem în dans suntem în urcare
ca un telescop și un punct de pe cer în creștere
eu în ochii tăi cum copaci din dunavățul de sus
înecați în oglinda apei

în inima mea faci piruete asemenea fetițelor
ce amețesc pînă se ridica rochița să se vadă chiloții
în blana pisicii moarte au rămas acele atingeri
pe care le vei întîlni la final

sunt atît de în tine că lumina lunii e singurul nostru schelet
facem dragoste firesc și întrepătruns
ca o centrală nucleară și un bec dragostea
nu e pentru oricine dragostea nu e pentru toți

privim moartea în ochi pisica pare că doarme