bula de șampanie se aprinde ca un bec
pe gura sticlei
și stă așa o vreme
cam cît rezistă un om sub apă
sau unul care se aruncă
de pe o clădire înaltă

suntem făcuți cu toții
din proteine asemănătoare
alunele în coaja lor sunt la fel
ca mine și ca tine
înveliți în zilele astea care curg
precum sîngele din corpuri înjunghiate

ne agităm de-a lungul vieții
asemenea celor ce nu știu să înoate
poate îți aduci aminte cum a fost
cînd ți-a spus că s-a terminat
sau i-ai văzut corpul țeapăn
ochii ei minerali pielea albăstrie
ca ochii lipovenilor

nu e decît agitație la nivel celular
ca atunci cînd iubești un animal
ca atunci cînd becurile se sting pe hol
într-un horror

și dacă celor ce pleacă le-ar apărea
o bulă de șampanie pe gură
ar dura destul de puțin pînă se va sparge
și n-ai să înțelegi niciodată
mesajul proteinelor închise în ea