mă rostogolesc în câmp de lavandă
soarele deasupra mă mângâie pe trup
tare mult aș vrea pe moarte s-o corup
să nu-mi otrăvească endorfina din glandă.

nespus de mult aș vrea să fiu câmp de lavandă
imperiul moliilor vast să-l fac să dispară
de casa astrală timpul mă separă
și mă cârmuiește dintr-o sarabandă.

soarta-mi este dulce bună de ofrandă
o împodobesc cu flori de ametist
răspândesc ecouri ca un sunetist
cerul îmi răspunde pe-a gliei verandă.

mă rostogolesc în câmp de lavandă
să împrospătez endorfina din glandă.