doi cai sunt înhămați la o nălucă
doi cai trag povara anilor
și sfinții cailor după ei,
doi cai se înhamă unul pe altul
până la gât în armuri de lei
să-și tragă în jug
propriile frustrări și idei
doi cai îşi pasc aripile şi umbra
în ideea de iarbă
doi cai se pasc unul pe altul
pe un final de pajiște
până în lumea cealaltă

doi cai trag drumul după ei
cu tot cu praful istoriei,
cu tot cu țărani plini de glorie,
cu tot cu tabloul cu țărani cu cai,
cu tot cu pietrele întoarse pe dos,
doi cai își târăsc potcoavele după ei
și crucea,
cu fața în jos,

două schelete de cai
îşi cară sufletele de iad
până la porţile din rai
doi cai trag cerul în groapă după ei,
înhămați la propriile idei,
la propriile iluzii şi vise
de zei