trec de răscruce pe drum de costișă
se înseninează dragostea fățișă
răul trece-n grabă murmurând povești
muntele îmbracă straie preoțești.

mă scald la izvorul cu nobil cleștar
inima doinește precum un lăutar
îmi ascund mâhnirea la cascadă
privirea formează pe cer o arcadă.

mă minunez cu triluri de mierle
zorii parcă au străluciri de perle
prețuiesc viața ca pe o bogăție
romantismul meu cunoaște măreție.

priviri de ansamblu sfârșesc în poeme
care vor dăinui dincolo de vreme.