o lume estompată apoasă se unduiește ușor printre falangele iernii
cineva ascultă un cântec de privighetoare la difuzorul din curtea spitalului
învăț fiecare notă acută
fiecare clipă de liniște

nu suntem aici. suntem oriunde în acest pastel ciudat
decolorați de vreme
urmând ritmul prea viu al unui cântec
sau o aromă fructată venită dintr-un anotimp imposibil
ca niște fluturi mari argintii
și uituci