ce rotundă e zarea în pupila plină de verde
pielea își desface cataramele sorții în câmpia arată de soare
măsoară pulsul cerului în inimă și diagonala sărutului
cabrez caii timpului să nu-mi fure în copite
curcubeiele

solitudinea lui este nu vindecă tâmpla de întuneric

din spaima de-a fi jucați la barbut
împletim șarpele în pereți de singurătate
se îneacă ispita în matca mărului așteptând buza salvatoare

îmbracă-te în clipa mea
iubite
rugăciunea lui este respiră pământ împănat cu nove
glezna iese mai ușor din curcubeu
când împarte gravitația iubirii
la doi

aspră
mușcătura cărnii răsfoiește
nuanțe de verde din spectrul luminii

germinația sângelui descuie mistere osirice