odată cu prima îmbrățișare
m-am rătăcit în camera de rezonanță a inimii tale
iubite

prea multe instrumente cu note fanate își etalau blazate praful
pudră expirată a verii

compozitorul cu baghetă de înger (sau de lucifer) nu este deloc iertător
întinde portative de vene
între gurile noastre
ca o tăietură de bisturiu ecoul unui ventricul
rarefiază albastrul când îi acordează
vibrația
simfonia perfectă ne ucide urechile pentru o ascultare perfectă
brațele se îneacă în flăcări dezlipind din epidermă amprenta unică
incurabil trupurile se dezbracă de păsări unul într-altul
epave peste care
asfințitul trage fermoarul coastelor
imperfect

penelopă tenace iubirea țese curcubeie
în arcul pupilei
să ne scrie codul perfect tăcerea își coase mareele în bordură de nove

arhitectura clipei ar colora în minune concertul gurilor noastre

dacă între două pulsații n-ai vrea să închizi zborul în colivie
și să prinzi sunetul vieții cu
plasa de prins fluturi