bătrîna spunea că dacă vezi trei mirese într-o zi o
să-ți poarte noroc. eu le-am văzut pe toate îmbrăcate
în rochii negre, cu volane strălucitoare ca antracitul.
nu știu dacă îmi merge bine.

vorbim din cînd în cînd însă toate viziunile noastre sunt
periferice. între noi un fluviu format din dorințe:
lasă-te de fumat, lasă-te de băut, nu mai pierde timpul
de-aiurea și fă ceva bani că așa nu ajungi nicăieri.
și nu-i de-ajuns.

mă trezesc dimineața suficient de bătrîn dar încă sper
că sunt adevăruri care ne mai mișcă.
ca un reumatism ce-și face simțită prezența înaintea unei ploi
reci în noapte de primăvară.

și totuși e bine. cineva mi-a falsificat semnătura pe mai multe
documente oficiale și acum tot ce mi-a rămas e s-aștept
momentul în care ultimul lucru care îmi va umple viața va fi
sunetul salvării.

așa a zis bătrîna: că-mi va fi bine. rochia ta neagră de mireasă
buchetul de trandafiri albi și corbi albi rotindu-se deasupra mea.
și liniștea aia imensă
între strigătele prelungi ale sirenei.