este despre această agitație
neliniştea care înveleşte infinitatea
din fiecare secundă a ființei
fără permisiune
infiltrată în cele mai mărunte acte
ale existenței
ca un intrus invizibil în degetele
care o pronunță acum pe fundalul alb
dar
ale cui sunt aceste degete
aceşti ochi
dar mintea care îmbină cuvintele
ca pe piesele unui puzzle într-o continuă mutație
a cui este
tot ce ştiu este că piesele acestea sunt îmbinate doar pentru a fi amestecate din nou când sfârşitul se continuă într-un alt început
nu
răspunsurile lor nu le vreau
răspunsurile lor nu mă pot atinge
trec prin mine ca printr-o fantomă
şi n-ar avea cum să fie altfel
răspunsurile lor sunt doar ale lor
iar tu care crezi că ai găsit răspunsul
în lumina celorlalți
eşti beat şi beat ți-ai lipit două beculețe de globii oculari şi te-ai legat strâns la ochi
iar acum bâjbâi într-o lumină falsă
ca şi cum ai bâjbâi în întuneric şi
fluieri de fiecare dată când îți loveşti
țeasta de vreun perete
puzzle-ul
blestematul de puzzle iar s-a schimbat
nici măcar nu mai ştiu la ce întrebare
caut răspuns
nu ştiu
nu ştiu
nu ştiu