Intrați în letargie cu visele-ngropate,
Cu acceptări silite printre incluse storuri,
Privim seninul cer cu-aripile legate,
Doar trupul ni-i lumină care visează zboruri...

Din zare până- zare, vin veninoase umbre
Cu ochi de demoni roșii-nsetați ca să ne prindă,
Făcând prăpăd prin forțe-invizibile și sumbre,
Din pol în pol, Pământul dorind să ni-l cuprindă!

N-am crede că acestea ne-ar fi-ntr-un fel sfârșitul,
Totuși, te-ntrebi cum oare deodat-au apărut?
O fi de Sus vreun semn să ne schimbăm trăitul,
Să dăm alt preț vieții, spre-un sacru început?

Oricum, dacă tornada de-ncornorări va trece,
Cu siguranță, viața e musai s-o schimbăm.
Dar de uităm urgia, având iar firea rece,
Atunci chiar merita-vom cu toți să sucombăm!

Glen Ellyn City, USA - 7 apr. 2020