Poștalion cazon,despot exaltat
Ţi s-au dereglat hormonii sau ce te-a stresat
Că brusc te-ai trezit înfuriat-turbat și înfometat?
Și ți-ai convocat grăbit subalternele cu coase
Lenevite în ultima vreme
Dar de felul lor conştiincioase,
Mereu la post şi în prezent reciclate
În coasele modernizate
Din ultima generație de coase
Mai performante, mai glorioase,
Nu ca precursoarele învechite
Manuale sau ruginite.

Subretele fidele cu coase, și ele erau curioase
De noua generaţie de coase
Şi aşteptau fermentat, pândind momentul de start
Ca veritabile gâde viteze
Să reteze, la ordin, verde norod
Și fără zăbavă să îl livreze-n galop
Către bulimicul despot,
Hămesit să înghită
Polog de norod în burta-i flămândă.

Un arbitru celest din Carul Mare
Cu nedisimulată îngrijorare
Îți dă cartonaș cu galben pigment
Și avertisment
Că ceea ce faci pustiește
Și ceea ce tai nu mai este.

Tot el, acest, arbitru celest
Din Carul Mare
Îți avansează retorică întrebare
Legată negreșit de scrâșnetul funest
Cu ton răsunător de copârșeu produs de cositoare,
Dacă nu simți și dacă nu te doare
A lumii derutată disperare
Cu agitație, cu griji, medicamente și măști și insomnie
În goană completată de lacrimi, de coroane și tămâie,
Și până vremea nu e prea târzie
Îți dă somație
Să te tratezi la Doctorul celest de bulimie;
Că-n grobiana-ți nemiloasă înfometare
Ce-nghite tot ce freamătă mișcare
Ca un Sătilă desfrânat
Te riști ca să rămâi uscat
Ca ceilalți 8 frați secați,
Pe veci degenerat și-nsingurat
În Casa Caldului Protectorat.
Bistrița / h 7,30 / 12.03. 2020.