suflete, ce te tot zbați, nu vezi gratiile ce te-înconjoară?
dincolo de toate întrebările rostite sau nerostite
rămân singurătățile și răsuflările
viața. închisoarea noastră cea de toate zilele
intri fără să știi și ieși fără să vrei
departe de tot ceea ce ai strâns în suflet
până acum, nimeni nu s-a întors
să-mi spună ce pot să fac cu toată dragostea
și cu toate amintirile scrise cu acul în colțul ochiului
sunt închisori care se văd și altele care nu se văd
sunt închisori ce te închid și altele pe care le închizi în suflet
unele sunt adânc săpate în carne
altele săpa adânc în sufletul tău
dar orice fel de închisoare ar fi
sufletul îți este înstrăinat
și amintirile furate
înlocuite de goluri mari
dacă viața este o închisoare
cine oare o să ne spună ce este moartea?