gânduri mă copleșesc e noapte târziu
și visul nu vine e încă hoinar
și cântecul e parcă înecat în calvar
și steaua mea suspină pe cerul străveziu.

e foarte târziu și visul nu vine
dar scriu versuri în pridvorul nopții
ele îmi oferă elanuri de proporții
cu slove de suflet fericirea revine.

cu ce tren hoinărește oare visul meu?
îl aștept să vină semeț ca un munte
timpul să îmi așeze laurii pe frunte
am trăit condusă de slovă mereu.

pe viața în iubire pun mare preț
nici chiar pentru moarte nu am dispreț.