Epistolele nu mai au nevoie de trecuturi
Ce sunt scrisorile acum? doar frunze prin sertar
Ce povestesc despre iubiri pierdute-n praf de fluturi
Și despre vechea gară cu un singur felinar

Am ars cândva ca un amurg în lanul de secară
Precum o torţă lunecând pe ziduri de castel
Atunci când macii se-aprindeau în noi a doua oară
Și luna se rupea în jumătate de inel

Ne-am stins demult la antipozi în zboruri simultane
Urcând spre vise ce-necau speranțe în ocean
Și ne-am strivit de vânt şi de idei contemporane
Purtând pe piept încă matricole de licean