și uite așa, încerc să îmi explic dragostea
să îmi bag în cap că dragostea e suficientă și ține
loc de obiectul dragostei.

ca bruno latour care pune egalitate între ființe și obiecte
doar pentru că pune obiectul în ființa subiectului.
tu ești în mine nu pentru că te-a pus acolo latour
nu ești în mine pentru că există atașament
între mine și dragostea mea

între mine și obiectul meu, dragostea mea
și tare mi-e teamă că filosofii au tendința să se îndepărteze
de sentiment ca un creator de arta pe care o înstrăinează.
iar dacă nu o fac, lumina mea, doar se apropie cu nasul de subsuoară
recunoscîndu-se pe sine în propriul miros.

nu, dragostea nu poate fi atît de non-umană cu mine.
nu, dragostea nu poate fi atît de inegală cu mine.
dragostea mea nu poate fi

nici obiect, nici eu însumi. dragostea mea
e ca un mamut încă viu prins în gheață
gîndindu-se la mamuta lui.