m-ai luat din ale mele. poate era dreptul tău
nu mai puteam să respir. și cred că era dreptul meu
o lume a drepților nu este și o lume a drepturilor

oamenii au murit de când lumea de bunăvoie sau de nevoie
și lumea nu s-a schimbat nici în bine dar nici în mai rău
și a continuat să-și omoare florile râului fără discernământ

eu nu am standarde înalte. sunt mitocanul saltimbanc
sărut o floare când se scutură în moarte
și rup bobocul să-l adăpostesc la sân

voiam să te ating, să-ți simt căldura
și degetele mele băteau aerul în van
mă duc să te aștept sau plec și-mi văd de drum?