sunt poetul nopților albastre
lumină pe pâine consum la cină
gândurile mele sunt scânteieri de astre
și nimănui în lume nu-i caut pricină.

împart cu lumea tot ce am mai bun
optimism și iubire vaste ca oceanul
respect și geniul dar și pe nebun
în fiecare Dumnezeu pune aleanul.

dorurile mele sunt punți între oameni
fuioare de cântec între maluri înșir
am pornit pe calea flucșilor lumeni
cerul mă întărește să nu mă deșir.

din iubirea de viață am făcut un scop
simfonia inimii se-aude-n stetoscop.