//

plămânii păsărilor s-au facut albi

aici locuiește o femeie cu părul alb

totul în jur este alb

și nu e zăpada

nu e nisipul cel care erodează câmpurile


sunt eu care vopsesc totul ca pe o ușă în alb

orașul e alb

înțepenit în inima mea.

mă intorc spre tine femeie cu părul alb
cea care voi ajunge într-o zi.

în căsuța ta de lemn cu păsări albe ciripitoare.

elemente de siguranță pentru mine.

vina care curge asemeni unui râu liniștit.

pădurea albă din apropiere.

libertatea de a muri singură

lingura cu care mă vei hrăni.

singurătatea imensă a cimitirului de peste drum.



element de frică pentru mine.

ușa albă pe care n-o voi deschide vreodată.


dincolo se zbat aceleași păsări cu plămânii albi

bat încet din aripi

semn că s-a făcut întuneric


linii subțiri de rezistență pe care se așază

până la sosirea dimineții.

sârme subțiri în care îmi înfig palmele



și în sfârșit curge sângele tânăr roșu.

apoi, cad.