fermecate gânduri transcend într-o romanță
imită ciocârlia cu cântecul ei mândru
pâini de lumină cu dulceagă substanță
savurez și noaptea cu un pahar de cidru.

în sanctuarul versului rânduiesc idei
emoții înmuiate în rouă de crini
nu vreau să stau departe de condei
când tristețea pare un câmp cu ciulini.

vara-mi pune la picioare covor de flori
mirajul miresmelor îmi seduce ființa
soarele meu răsare dintre nori
se luminează dragostea, credința.

în sanctuarul versului brodez cuvinte
țâșnește din adâncuri poezia cuminte.