îți miști arătătorul prin întuneric și te aștepți
să izbucnească o flacără în vîrf.
cu flacăra asta să pictezi războiul ori
dragostea. apoi să îmi atingi buzele cu degetul
cuvintele să fiarbă
ca aerul deasupra asfaltului
vara ca o fantomă ucisă cu un chibrit.

nu-i nevoie să te privesc. îți ating strălucirea
cu micile explozii din sînge.
intestinele mele au ani-lumină lungime și stau în spirală
ca o galaxie.
atît necunoscut în mine atîta lumină și
atît întuneric că universul
pare mic
de pus în plic și trimis prin curier.

îți treci mîna prin păr și se electrizează
stelele se lipesc de tine
umbrele rîd
lumînările visează aprinse.

îmbraci rochii nepurtate de secole
miroși a dragoste veche
cu miros de bibliotecă.
să terminăm noi toate poveștile
de dragoste începute vreodată.

sunt vremuri grele
lumea îți atîrnă de gît ca o pandemie.
dar tu știi că florile sunt frumoase
iar fructele coapte
transformă frumusețea
în înțelepciune.

poate de aceea palmele mele orbesc
cînd nu te pot atinge.