de când m-am dezbrăcat de tine am învățat să calc apa
fără să-mi sângereze gleznele de la gravitație
curând mă voi întoarce iarăși
epiderma de stele mai bogată cu-o moarte înțeleaptă
are căldura îmbrățișării din pântec
am scos timpul din piatră să-i ascult lacrima
și-am devenit curgătoare

bufnița va ține în ochi diorama tălpilor sfărâmate sub clipă

sub masca puterii
alunec magic din gesturi
din lucruri
în cascade strălucitoare părăsesc oamenii

rumoarea chipurilor sub care-am clipit tivește mirabila veșnicie
cartea e scrisă de curcubeie guralive
polenul eului unic ștanțează
destinul

un paso-doble pe lama de flăcări a ursitei
și pașaportul unui spectacol
în ochiul furtunii
mi-e asigurat

curând mă voi întoarce iarăși din partea stângă a inimii tale
părinte
și-mi voi dansa infinitul
cu grația unu-lui