o ploaie de aer
etanș
mă-mbracă trei respirații în sălbăticia zorilor

cuvintele din mască
fac penitență
evadate din labirintul cârtiței

câmpia dintre tâmple se zvârcolește
arsă de secetă
omul își poartă golgota în pântece
până își achită costul
piroanelor

pe la cusăturile genunii
somnambulic deschid corolele eului

dintre sprâncene mă fulgeră implozia unui ochi sferic

supernova din sânge
acustic filtrează cele trei respirații din sălbăticia zorilor

osu-i prea slab
să-mi ducă verbele dincolo de anotimpuri
fără să-mi carbonizeze clipa

veșnicia nu mi se poate dărui
privirea abia se rumenește în cuptoarele ierbii

pot începe ascensiunea pe cruce