am zis fustă verde
și totul a devenit mov
zeițe mici de fum dansau prin salon
marșul funebru a lui Chopin
erai ca un câine ud
lovit de un domn elegant
cu joben

poate de asta
mi-ai rămas drag
poate de asta l-am condamnat
pe domnul acela urât
să stea șapte ani
închis în cartea lui Iov
până sângele i s-a făcut cheag
sau poate nu mi-ai rămas
decât foarte puțin
o poză mică de buletin
și opțiunea
de tag

nu
nu-mi ești
deloc
drag

îmi ești mag
de-alungat zarzării din grădină
care s-au înarmat
împotriva mea
pentru că am mușcat
din unul care împroșca lumină
în hoți
și-n perdea

la fereastră noaptea
se strângea ghemotoc
pupila ei se mărea
ca fantezia umană

eu priveam un film SF
nestingherită
și țineam pe genunchi
un vas cu popcorn

niște draci îmi cereau de pomană
și râdeau că ești
laș
apoi ieșeau afară printr-un canal
lacrimal ca prin horn
și râdeau că sunt
ipocrită

nu
nu-mi ești drag
căci te rabd mănânc ca un animal
și rag

iubește-mă
căci altfel mă îngraș