am dus cuvintele dintre noi la heleșteu
într-o căruță de griji împrumutată pentru o zi
unul câte unul din bumbacuri fine
le-am spălat cu săpunul dintr-o casă părăsită
le-am bătut bine pe partea cu diacritice
apoi pe partea fără punctuație
le-am repetat numele în ordinea căderii lor
eroic le-am limpezit de păcatul de a fi fost spuse îndărătnic
le-am stors întreaga metaforă cusută cu fire de borangic
în culoarea mentei și a ocrului
curgând ca niște drumuri întortocheate
într-o viață până la tivul brodat românește
le-am întins pe culmea soarelui să treacă întreaga lumină prin ele
să fie sacrificate dureri și spaime și tăceri
nimic să nu întineze țesătura din semanticile cu care ne vom îmbrăca și tu și eu
mai bine să ne luăm cuvintele la purtat
decât să putrezească în lada de zestre a limbii