în lumea aceasta cu susul în jos
cui să îi pese de focul din mine?
cu câte gânduri pot fi de folos
ura și trădarea vreau să se termine.

în lumea cu sărmani și oropsiți
eu mă pun în genunchi pe podele
îmi reazem capul de munții iubiți
în codri de stejari găsesc modele.

iubesc cu disperare această glie
și-aș vrea pentru ea veșnice armonii
zefirii poartă a mea melancolie
spre aștrii răsăriți în colonii.

atât cât mai există lucruri sfinte
voi crede în minuni create de cuvinte.