zestrea cu versuri o păstrez în cufăr
o feresc de carii și de avide molii
am învăluit-o cu mireasmă de nufăr
alături de ele nu încap orgolii.

mă încred că versul mă va duce departe
cu aripi de lumină și de speranță
ocolesc invidii și gânduri deșarte
puterea cuvântului îmi dă siguranță.

versul de iubire nu se întunecă
ia formă de rază ce alungă norii
îmbăiat în rouă spre gleznă lunecă
transcende curcubeie cu magia culorii.

versurile mele sunt podoabe de suflet
cuceresc paradisul cu virtual umblet.